articolul-11_fnl640x400

Francois Holland şi Vladimir Putin îşi strâng mâinile. Rusia va spriji Franţa în lupta constra ISIS ca un răspuns la atacurile din Paris. Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, vorbeşte despre anumite state ale UE care nu vor putea ţine pasul cu cele câteva dezvoltate care vor forma nucleul dur al uniunii. Aşadar, s-a conturat deja ideea unor state de mâna a doua. În plus, se pare că de acum încolo vom călători înspre Europa cu paşaport şi vom fi controlaţi la graniţă ca înainte.

Haideţi sa ne reauzim peste 50 de ani pentru a vedea ce ascund aceste strângeri de mâini. Se repetă Munchen, Yalta ?

Evident că analiştii fini de politică externa ar spune „Pas du tout!”. România trebuie să aleagă ce cărţi joacă. România este un aliat de nădejde care şi-a dovedit loialitatea. România e respectată. etc etc etc.

Trebuie să cădem de acord asupra unui lucru. Nimeni, nicăieri în lumea aceasta nu joacă destinele geopoliticii pe bază de sentimentaliste. Aşadar, nimeni nu iţi acordă „respect” şi nu iţi face „bine” pentru că aşa e frumos. Nu. Eşti „ajutat” atâta timp cât cel care o face are ceva de câştigat. Eşti respectat atâta timp cât tu, ca ţară, impui respect.

României i s-a facut „binele” de a i se fi distrus economia şi de a fi devenit o piaţă de desfacere pentru vestici. România a ajuns acum să exporte materii prime şi să accepte produse finite la preţuri impuse din afară. Să fim la fel de bine înţelesi – un ajutor enorm l-au dat cei care au făcut efectiv jaful, adică politicienii fără cap şi coloană născuţi aici dar crescuţi, se pare, în altă rasă – una venetică.

Nu putem vorbi nici de respect în relaţia României cu puterile lumii pentru că în primul rând respectul se câştigă. Ori clasa noastră politica nu a făcut nimic altceva decât să se manifeste obedient ori de câte ori a putut. Asta nu impune respect. Dar stăpânii au nevoie de supusul care pentru câteva vorbe bune e în stare să îţi dea viaţa. Declarativ, România e „apreciată”. Tocmai pentru că faptic, este supusă, nu are viziune proprie şi respectă mereu ordinele.

Franţa sş Europa vor avea nevoie de noi dacă vor porni împotriva ISIS-ului, pe teren. Va trebui „să fim solidari, să arătăm că suntem parte a construcţiei europene, că respectăm principiile uniunii din care facem parte”, şcl. Precum în criza refugiaţilor, vom răspunde mai mult decât afirmativ. Vom oferi mai mult decât ni se va cere. Nu mai menţionăm că am plătit din greu pentru a intra în NATO şi UE. Cum nu s-a căzut de acord la preţ, nu am intrat în Schengen.

(Nota bene – Intrarea în Schengen, când probabil acesta nu va mai însemna mare lucru, se va face după ce vom da la schimb un obiectiv cu importanţă economică foarte mare (gen Portul Constanţa) sau vom accepta unele condiţii de neacceptat pentru europeni (ceva în legătură cu musulmanii…))

Da, avem soldaţi care ştiu ce să facă pe câmpul de luptă. Iar vitejia ne-am aratat-o de nenumărate ori dealungul istoriei. Dar cu siguranţă că sângele şi carnea nu pot compensa lipsa tancurilor şi avioanelor. Armata Română e la pământ din punct de vedere al dotării. Dar nu e ceva nou. Aşa am fost şi înainte de Primul Război Mondial. Aşa am fost şi înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Asa suntem şi acum. Dar şi atunci, şi acum, eram „blindaţi” de tratate şi înţelegeri cu alţii. Când a venit însă momentul faptelor, toate hârtiile acelea nu au valorat doi bani.

Nu, să nu credeţi că vom ajunge sus, din punct de vedere economic, cu ajutorul investiţiilor străine. Aceasta este poezia repetată mereu de toţi politrucii. Investiţii proprii, consum intern, capital propriu, accent pe învăţământ şi cercetare, pe specializarea resursei umane. Aceasta este reţeta. Investiţiile straine nu vor face decât să menţină starea de sclavie. Evident, că economiştii fini vor strâmba din nas. Da, investiţiile străine au sens doar în calculele acelea ale economiei optimiste, în care scoatem din ecuaţie variabilele esenţiale (vezi acumularea capitalului) ca să ne iasă socotelile. Dar aceasta este altă poveste…

Rusia şi-a câştigat ieşirea din izolarea geopolitică prin manevra cu Siria. Iar atentatele de la Paris i-au venit ca o mănuşă. În paralele conflictul din estul Ucraine s-a reactivat. Comuniştii şi fortele pro-ruse de la Chişinău domină din ce în ce mai mult viaţa politică şi implicit destinele ţării. Rusia începe să se înţeleagă foarte bine cu puterile europene, în ciuda aparenţelor. Şi oricum dependenţa de petrolul şi gazele ruseşti este ştiută. România e condusă de nişte oameni fără viziune.

Să nu ne facem iluzii – Rusia va continua mereu să îşi extindă sfera de influenţă, căutând ieşirea la mările calde şi dominaţia Heartlandului. Rusia va fi mereu agresivă. Iar noi, ca parte a lanţului de state tampon între Rusia şi blocul vestic, părem acum că încercăm să facem echilibristică fiind schiopi şi legaţi la ochi.

Însă nu trebuie sa îi învinovăţim pe străini. Ei îşi urmăresc propriul interes. Putem acuza duplicitatea altora sau soarta blestemată pe care o avem doar după ce vom fi făcut tot ce ne-ar fi stat în putinţă pentru a ridica această ţară. Să ajungem mai întâi să avem o economie puternică, bazată pe capital românesc, un sistem de învăţământ şi o cercetare bine puse la punct, un sistem de sănătate ireproşabil, o armată numeroasă şi foarte bine echipată, o clasă politică pentru care dragostea de Ţară e totul. Mai apoi îi vom putea acuza pe alţii că nu ne arată respect sau că ne vând ca parte a jocului geopolitic.

Capacitatea de inovare a poporului român nu este depăşită decât de spiritul de trădare al clasei sale politice.

Suntem Partidul România Unită şi nu aşteptăm binefacerile nimănui !

Adauga un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>