articol_18_final2640x400

În preajma alegerilor piaţa politică e inundată cu oferte care mai de care mai atrăgătoare. În funcţie de câţi bani au protejaţii tăi, adică viitorii beneficiari ai contractelor cu administraţia locală, şi ce intrări ai la primărie, poţi sări de câteva sute de mii de pliante, kilometri de bannere peste tot pe stradă, reclame la TV, articole în ziare, corturi publicitare unde îţi doreşte inima, sondaje bine meşteşugite, o reţea de agenţi electorali sprinteni şi dedicaţi. Aşadar, o imagine poleită după toate canoanele tehnicilor de comunicare şi un aparat de campanie care produce non-stop.

Dintr-o dată vezi cum candidatul este prezent peste tot, se întâlneşte cu toţi, identifică toate problemele şi oferă toate soluţiile. Aşadar, e „all inclusive”.

Politicianul român a învăţat în aceste decenii de democraţie sălbatică faptul că trebuie să îşi rafineze discursul şi purtarea. Acum toţi spun că reprezintă, că vor să construiască cu cetăţenii, că „principala obligaţie a celui care cere încredera oamenilor este să le asculte şi să le respecte voinţa”. Pai cum altfel ?!

Ba mai mult, rafinatul “nostru” a învăţat să gândească în perspectivă deja. El ştie că trebuie să facă ceva şi pentru cei care l-au votat. Nu, nu pentru ca îi reprezintă, nu pentru ca îi respectă, nu pentru că simte că probleme lor îl dor. Nu ! Ci pentru că trebuie să dea bine la imagine pentru campania viitoare. Şi atunci ce face ?

Păi continuă să jefuiască. Dar o face într-un anumit fel : încearcă să rezolve probleme la suprapreţ.

Adică, izolează blocurile dar îşi opreşte el 70% din bani. Sunt fonduri europe ? Cu atât mai bine !

Plantează copaci pentru că vrea un sector mai verde. Şi ce dacă dă zeci de milioane de euro pe ei ?! Ceea ce trebuie este să dea bine în pliantele publicitare. Că plantele respective nu sunt tei japonezi ci produc mere padureţe, nu contează.

Dă ajutoare sociale, dar trebuie să primească ceva la schimb – un vot. Ce, e mult ?!

Eficientizează administraţia locală punând în locul vechilor, oameni noi, verificaţi, buni gospodari, chiar tehnocraţi, dar membri de partid. Dacă se întâmplă să piardă viitoarele alegeri, ăilalţi vor aduce tehnocraţii lor.

Dacă se întâmplă să mai dea câte-o ninsoare se zbârleşte revansard la firmele cărora tot el le-a dat contractele bătând cu pumnul în masă. Se mediatizează, se dau amenzi modice (gestul contează) dar contractul curge în continuare. În plus, ia să iasă şi bucureştenii aştia leneşi la lopată !

Vrea să schimbe faţa oraşului, să se simtă în el „cu adevărat aproape de civilizaţia urbană specifică marilor capitale occidentale”. Nu-i problema, se face : se alege de obicei o casă de patrimoniu, bine poziţionată, se pune în mişcare un întreg aparat pentru distrugerea ei, apoi se obţin avizele de demolare şi de construcţie. Nu înainte însă de a cotiza unde trebuie. Că se ridică 75 de metri de sticlă şi oţel lângă o catedrală monument istoric, nu-i nici aceasta o problemă. Data viitoare vor dărâma chiar catedrala. Să scape de problema.

Şi câte şi mai câte…

Aşadar, se fură sistematic şi sistemic. Pentru că se poate.

Mai nou e sperietura cu DNA. Băieţii încep să îşi revină din surprindere. Ştiu că după câteva luni la închisoare se pot întoarce în societate reşapaţi, ca şi când şi-au schimbat pielea dupa o perioada fortuita de hibernare.

Aşadar, „la vremuri noi, tot noi!” (adică ei).

Adauga un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>