articol_16_final-1640x400

(Partea 1/3) După sfârşitul Primului Război Mondial, de când a fost aplicat principiul wilsonian al determinării popoarelor, Ungaria s-a văzut redusă de la un mare imperiu asupritor, înglobând zeci de naţiuni, la un teritoriu cu 3 milioane de locuitori. Un război tocmai se terminase dar altul urma să înceapă imediat – acela al revizionismului maghiar, de refacere a Ungariei Mari, de reinstaurare a jugului asupritor mai ales asupra românilor din Transilvania. După cum se ştie Transilvania fusese locul în care conducătorii maghiari se retrăseseră, salvându-şi stropul de demnitate, pe vremea când turcii transformasera Ungaria în paşalâc. Aşadar, vorbim de un spaţiu cu profunde rezonanţe pentru ei. Da, Transilvania „schismaticilor” valahi.

În toamna anului 1919, încercând să convingă puterile Antantei că Ungaria poate reprezenta în viitor un important partener de afaceri sau chiar o forţă militară de care ar trebui să se ţină seama, „amiralul” Horthy Miklos a întocmit un document, un veritabil Memorandum, în care exprima de fapt crezul politic şi liniile directoare ale politicii revizioniste ungureşti. Acesta stipula : „inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru că ea este cea mai puternică dintre statele vecine”. Avea dreptate în ceea ce priveşte forţa României – a se vedea reacţia Armatei Române, cu celebrul episod al opincii atârnate în vârful Palatului Parlamentului din Budapesta în august 1919, acţiune care a salvat Ungaria şi Europa de o bolşevizare timpurie.

Aşadar, Memorandumul lui Horthy prevedea, înaintea atacării României pentru recuperarea Transilvaniei, o serie de măsuri : întărirea economică şi militară a Ungariei; intensificarea mişcării iredentiste din Transilvania; restabilirea unei strânse legături militare cu generalul alb-gardist Denikin şi cu forţele naţionaliste, antibolsevice din Ucraina; exploatarea divergenţelor teritoriale existente între România, pe de-o parte, şi Rusia Sovietică, Bulgaria şi Iugoslavia, pe de altă parte, obiectivul diplomaţiei ungare fiind izolarea României.

Ciudat lucru, parcă ar fi concluziile analizei comportamentului Ungariei din aceaşti ani, de început de secol XXI.

În acest moment, singurul lucru încă nerealizat de Ungaria este existenţa unei armate proprii puternice. Se adaugă însă existenţa unor complicaţii temporare geopolitice (NATO, Rusia, terorism internaţional, politica UE în unele privinţe). În rest, mişcarea iredentista în Transilvania e la un nivel maxim (încununată de cooparea UDMR-ului la guvernare în ultimii 25 de ani). Apoi Ungaria domină economic România prin firmele sale care controlează sau deţin procente importante în anumite segmente din piaţa românească (de obicei cele strategice – mai ales energetice). Există, de asemenea, o legătura strânsă cu Rusia (vezi jocul internaţional abil al Rusiei – conflictul din Ucraina şi influenţa ei tot mai crescândă în Bulgaria şi Serbia).

Hârtia de turnesol…în verde (partea 2 / 3)

Haideţi să analizăm câteva aspecte. Iată faptele:

1 – în ultimii 25 de ani, grupările paramilitare iredentiste maghiare şi-au intensificat activitatea în Transilvania. Sunt cel putin 10 astfel de grupări care activează pe diverse paliere dar care sunt strâns interconetate. Paleta e largă – de la tabere de antrenament paramilitar prin munţii României, până la politici locale de epurare etnică prin asimilarea românilor sau izolarea şi eliminarea lor prin intermediul autorităţilor locale maghiare din judeţele Harghita, Covasna şi Mures, cu precădere. Factorul politic român nu a făcut absolut nimic. Cu siguranţă că serviciile secrete romanesti au stiut dintotdeauna de dimensiunea acestei probleme dar decidenţii politici nu au acţionat.

2 – decidenţii politici români nu aveau cum să acţioneze pentru că, dacă îi analizăm, vedem că pot fi încadraţi, cu mici excepţii, în câteva specii (precum în regnul animal) : proştii (au plătit ca să ajungă în Parlament), incultii (şi aştia au plătit ca să ajungă acolo), ticăloşii-corupţi (pentru care banul este litera de lege – vezi mafia transpartinică, mai ales în cârdăşie cu reprezentanţii UDMR-ului), ticaloşii-cumpăraţi (vezi finanţările fabuloase prin diverse ONG-uri), spălaţii pe creier (vezi parlamentarii care nu se pot abţine să nu ridice în slăvi „valorile universale”, „valorile europene” ca o contrapondere la mult hulitul naţionalism). Dacă fi se pare că am fost prea duri, ne cerem iertare !

3 – cooptarea la guvernare a unei organizaţii care nu este partid, UDMR, în ultimii 25 de ani. Această organizaţie a avut acces direct la secrete de stat prin natura poziţiilor ocupate de membrii săi. Impactul este unul extrem. Dar nu îl vom înţelege decât peste zeci de ani când din arhive vor apărea anumite lucruri interesante.

Să spicuim din interviul lui Kelemen Hunor, preşedintele UDMR-ului, acordat pe data de 8 decembrie 2015 unui important cotidian main-stream: „Dacă cineva crede că fără reprezentanţii comunităţii maghiare va mai fi o asemenea situaţie de stabilitate, se înşeală.”. Despre sărbătorirea zilei naţionale a României pe 1 Decembrie : „Poate ar fi fost mai bine o altă zi.” şi „Dacă toate promisiunile din Proclamaţia de la Alba Iulie ar fi fost respectate, ar fi înţeles mai bine şi comunitatea maghiară.”. Acum e la moda, după cum vedeţi, Proclamaţia de la Alba Iulia. Politica paşilor mărunţi…

4 – Cu ocazia arestării potenţialului terorist (bine că a fost arestat înainte să se întâmple vreo nenorocire) Istvan Beke Attila, lider marcant al formaţiunii paramilitare HVIM (Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate), cetăţean român care a refuzat să vorbeasca limba română în faţa procurorilor (solicitând translator), s-au evidenţiat cateva lucruri foarte interesante :

  1. Tatăl sus numitului, anume Erno Beke, consideră că românii „sunt veniţi în Transilvania de undeva din părţile Albaniei”. Este o afirmaţie în totală concordanţă cu politicile de îndoctrinare promovate de statul maghiar în Transilvania.
  2. Între 800 şi 1000 de etnici maghiari au manifestat în Târgu Secuiesc pentru eliberarea lui Istvan Beke. Toţi subliniau faptul că arestarea acestuia reprezentă un afront adus întregii comunităţi, un atac la adresa identităţii lor. Pentru a contra-argumenta celor corecti politic, le putem spune că 1000 de oameni într-un orăşel de 20.000 de locuitori e foarte mult. Ne putem gândi că mulţi nu au iesit să protesteze într-o zi friguroasă, lucrătoare. Apoi procentual cei 1000 de oameni au familii. E de bun simţ să credem că în proportie covârşitoare membrii familiilor lor au aceeaşi viziune. Trageţi singuri concluziile.
  3. NIMENI. NICIUN LOCUITOR de etnie maghiara nu a ieşit în strada, după acest incidente, pentru a sublinia buna convieţuire dintre români şi maghiari. Se tot declară că românii şi maghiarii se înţeleg „de minune” în acea regiune. Da, stim că se înţeleg – DOAR DACA românii vorbesc ungureţte. Dacă nu, apar subit „mici disensiuni”. Evident că ele nu vor fi relatate şi recunoscute în cotidianele main-stream în care pui fotografia şi numele românului căruia îi adresezi întrebarea : „Sunt probleme între dumeanvostră şi unguri ?”. Dacă ar fi ieşit 1000 de locuitori din Târgul Secuiesc cu steaguri secuieşti şi româneşti cerând ca autorităţile să îşi ducă la bun sfârşit investigaţiile DAR strigând sus şi tare că militează pentru o bună înţelegere cu românii (dublate şi de acţiuni concrete în acest sens), atunci nuanţele ar fi fost cu totul altele.
  4. O nuanţă care aduce a normalitate pare să fi venit din partea primarului comunei Vâlcele, domnul Kovacs Laszlo care a participat, la Sfântul Gheorghe, la manifestaţia prilejuită de serbarea zilei naţionale a României având cocardă tricoloră. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect, foarte important.
  5. Toţi liderii „partidelor” maghiare din zonă s-au dezis de orice organizaţie extremistă, precum HVIM (Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate). DAR, aceiaşi lideri politici sau alţi reprezentanţi locali, membri marcanţi ai aceloraşi partide, s-au afişat de nenumărate ori cu aceşti extremişti. Ba mai mult, i-au finanţat din bugetele locale, oferind o explicaţie cel puţin nesimţită : „Dorim sprijinirea turismului în această regiune”. Se înţelege că e vorba despre deplasările în scop „turistic” – tabere de antrenament sau de propaganda iredentistă – ale membrilor acestor organizaţii.
  6. Mulţi cititori din spaţiul virtual au comentat spunând că există bună convieţuire între români şi maghiari, subliniind că aceştia din urmă arată un deosebit respect faţă de zilele cu însemnătate pentru români. Evident, ca în Deva, Cluj, Arad, Oradea, adică acolo unde sunt minoritari, maghiarii nu pun pe străzi steaguri negre cu ocazia zilei de 1 Decembrie. Analiza trebuie făcută acolo unde românii sunt minoritari – care este atitudinea majorităţii concetăţenilor noştri de etnie maghiara ? Pentru că acolo populaţia româna este ameninţată cu dispariţia. Aşadar, nuanţe…nuanţe … care fac diferenţa.

(Istvan Beke Attila a recunoscut în faţa procurorilor că discuţiile telefonice referitoare la pizza ascundeau într-adevar o intenţie criminală şi şi-a cerut scuze pentru acest lucru …. )

5 – Premierul Ungariei, Victor Orban îl consideră pe Istvan Beke un exponent al dramei trăite de comunitatea maghiară sub cizma apăsătoare a românilor (SIC!). Evident, că acest om politic, ca şi ceilalţi din preajma sa, şi nu numai, nu e dispus să recunoască faptul că problema păstrării identităţii acestei comunităţi din inima României a dus la creare uneia şi mai mari :

  1. Copiii şi tinerii din Harghita, Covasna, Mures au un sistem complet de învăţământ în limba maghiară, lucru care îi face să fie cetăţeni români necunoscători ai limbii române. Unde se poate angaja un astfel de tânăr care nu cunoaştem limba română dacă nu decât în Harghita, Covasna, Mureş şi în Ungaria ? E firesc ? NU !
  2. Apoi minoritatea în cauză şi-a putut alege nestingherită primari care foarte mulţi au transformat limba maghiară în limba oficială de facto în administraţie – vezi actele emise, site-urile de prezentare, reclamaţii cum că autorităţile locale vorbesc numai în maghiară, şi, chiar mai mult, că genereaza discriminare pe baze etnice. Dacă nu ştii limba respectivă, nu poţi avea acces la anumite slujbe.
  3. Legislaţia noastră permite înfiinţarea a tot soiul de organizaţii care „să ajute la păstrarea identităţii”. În plus, minoritatea în cauză işi poate serba orice eveniment istoric cu însemnătate. S-a ajuns astfel la tot soiul de parade ale unor grupări paramilitare cărora dacă li s-ar da arme reale ar echivala cu nişte trupe de gherilă în toată regula. Apoi s-a ajuns să se celebreze memoria unor indivizi consideraţi criminali de război. Cei corecti politic vor spun că şi unii din România păstrează vie memoria Mareşalului Ion Antonescu sau a „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Le răspundem acestora că acestea sunt aspecte care ţin de istoria noastră, nelămurite pe deplin încă. Dar românii nu i-au celebrat pe aceştia în ţările vecine, cerând ca o consecinţă conexă autonomia unor regiuni din ţările acelea. Recunoaştem că Mihai Eminescu scria la sfârşitul secolului XIX „de la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a” dar să nu uităm că Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul au fost dintotdeauna regiuni locuite de români, aflate vremelnic sub stăpânire străină. Probabil de aceea marele nostru poet este ţinta unei politici de denigrarea în ultima vreme. Dar aceasta este o altă discuţie.
  4. Aceeaşi minoritate are acces la tot ceea ce înseamnă comunicare în limba maternă – posturi de radio şi TV în limba maghiară, care emit atât de pe teritoriul României cât şi din afară.
  5. Au de asemenea reprezentanţi care oferă servicii în domeniul sanitar, juridic, economic.

Aşadar, dacă cineva nu doreşte să înveţe limba română pentru că îi repugna acest lucru, poate duce o viaţă normală în inima României, într-un sistem paralel celui oficial, firesc. Dar care este scopul ?  Cui ajută? Nimănui. Şi cu atât mai puţin etnicilor maghiari. Aceştia nu mai pot fi numiţi cetăţeni romani. Da, prin nastere se cheama ca sunt, dar de facto ei nu sunt. Si acest lucru e tragic…

La acestea se mai adaugă faptul că Ungaria sprijină şi oferă adăpost tuturor cetăţenilor români de etnie maghiară care au fost şi sunt urmariţi de justiţia română (vezi cazuldeputatului UDMR Marko Attila).

6 – Ungaria are legături din ce în ce mai strânse cu Rusia. Rusia comandă tot ce se întâmplă în Bulgaria. De ceva vreme a devenit extrem de activă şi în Serbia. Relaţia de apropiere dintre Rusia şi Serbia este mai veche (vezi opoziţia Rusia faţă de intervenţia occidentalilor în Serbia în timpul războaielor din fosta Iugoslavie). Numai că de curând sprijinul a început să fie unul mai puternic, mai ales militar. Despre Ucraina putem spune orice, mai puţin că a aratat a ne fi un prieten vecin. Republica Moldova este o parte a României în care jocurile Rusiei sunt evidente. Aşadar, ideea de încercuire a României nu este una fantezistă. Este cât se poate de concretă.

Hârtia de turnesol…în verde (partea 3 / 3)

După primele două părţi ale acestui lung articol era de aşteptat să avem o delimitare clară a cititorilor în două tabere : unii care vor fi apreciat cele scris de noi, iar alţii care ne vor fi considerat extremişti (confirmaţi încă o dată).
Şi unora şi altora, dorim să le transmitem un lucru extrem de important : Partidul România Unită militează pentru normalitate. În acest caz normalitatea înseamnă buna înţelegere cu respectarea legilor şi simbolurilor României.

Trebuie să clarificam un lucru de la început. Anume, ce este acela naţionalismul. Naţionalismul în accepţiunea actuală, în vremurile acestea ale corectitudinii politice, a multiculturalismului, este o boală (sic!). Deja a devenit clişeu exprimarea „mişcări de dreapta, naţionaliste, extremiste”. Evident că nu se poate pune semnul egal între cele trei entităţi.

Dacă ar fi să privim statul ca un organism viu atunci naţionalismul este reacţia firească pe care acesta o are când se simte ameninţat, atacat. De ce oare în perioadele de linişte şi prosperitate naţionalismul nu apare atât de pregnant?
Pentru că el se poate constitui atât într-o cauză, cât şi într-un efect. Naţionalismul nu are niciun motiv să fie atât de evident pentru că societatea respectivă este bine aşezată, ancorată puternic în valorile sale tradiţionale, fireşti. Există bună rânduială în ceea ce priveşte legile şi calitatea actului de guvernare, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, promovarea oamenilor valoroşi şi îndreptarea derapajelor de orice fel atunci când ele apar. Dar mai ales există un respect indiscutabil faţă de simbolurile naţionale ca expresie a încrederii în statul respectiv, constituit într-un garant absolut al cetăţeanului.

În momentul în care apar mişcări separatiste, corupţie endemica, o clasă politica deplorabilă, atacuri concertate împotriva valorilor şi simbolurilor naţionale, atunci apar oameni care se ridică şi spun „AJUNGE !”.Aşadar, revenim la problema de astazi, o problema care există, din nefericire, de 100 de ani în România – aceea a iredentismului maghiar manifestat de comunitatea de secui, maghiarizată forţat, care şi-a pierdut identitatea în timp. De parcă un organ (aşa zisul Ţinut Secuiesc) desprins din întregul trup ar avea vreo şansă să supravieţuiască.

Dar evident că planul stabilit încă din 1919 de Miklos Horthy a fost acela de refarece a Ungariei Mari şi implicit de recuperare a Transilvaniei. Astfel, căpătarea autonomiei pentru Ţinutul Secuiesc nu ar reprezenta decât primul pas. Pe urmă ar urma Partium-ul, adică restul judeţelor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Deja Laszlo Tokes şi-a mutat mai la vest aria de acoperire şi se manifestă provocator prin afişarea unui steag al ţinutului Partium, declarat publicitar de către instanţa de judecata, supus unor reguli bine stabilite de lege. Potrivit teoriei ferestrelor de oportunitate, ţinta este de a obişnui opinia publică cu ideea existenţei acestui ţinut, care să îşi poată revendica la un moment dat dreptul la „autodeterminare”. Deci politica paşilor mărunţi a fost demarată şi în vestul Transilvaniei, acum în momentul când Harghita şi Covasna par „securizate” în favoarea acestei etnii.

Şi atunci toate aceste manifestări din parta comunităţii maghiare din România nu fac decât să inflameze şi mai mult spiritele. Nicăieri nu am văzut în această perioadă cetăţeni de etnie maghiara, mai ales din Harghita, Covasna şi Mureş, care  să promoveze în mod organizat buna convieţuire dintre ei si români. Nicăieri!

Exista ici şi colo câte un exemplu singular care este ridicat în slavi de mass media main-stream ca fiind exemplul absolut de bună înţelegere şi convieţuire. Lucru care este fundamental fals. Pentru că nicio organizaţie secuiască nu a pomovat buna convieţuire. Şi atunci care este concluzia pe care o putem trage, când pe de-o parte atât de mulţi etnici maghiari se raliază cerând “dreptate” pentru Istvan Beke Attila ca şi când el ar fi fost martirizat de serviciile secrete româneşti, iar pe de altă parte nu există niciun semn prin care să se transmită ideea că poate acest individ este un caz singular, nereprezentativ pentru această minoritate?

Concluzia este una singură din nefericire. Anume că majoritatea acestor etnici sunt împotriva Statului Român, a existenţei sale în forma actuala. Nu ne referim aici neapărat la etnicii maghiari locuitori în proporţie minoritară în zonele majoritar româneşti. Ci ne referim aici în primul rând la etnicii maghiari care sunt majoritari în anumite zone. Atitudinea lor este cea care ne îngrjorează şi asupra căreia noi ne aplecăm cu deosebită atenţie. Aşadar unde sunt cetăţenii români de etnie maghiară din Harghita, Covasna şi Mures care să se delimiteze în grup, atât în vorbă cât şi în fapt, de acţiunile acestor extremişti, care să militeze pentru aplicarea legii pe baze nediscriminatorii, ne-etnice? Nu sunt nicăieri ! Dacă această concluzie pare mult prea dură, îi rugăm pe cei care se consideră îndrituiţi, să ne explice ce se întâmplă….

Adresăm aşadar un îndemn concetăţenilor noştri de etnie maghiară: dacă România nu vă este straină, dacă România nu vă este precum un organism pe care îl consideraţi rupt de fiinţa voastră, atunci trebuie să arătaţi acest lucru. Buna convieţuirea, unitatea, loialitatea, buna înţelegere se văd în astfel de momente. Nu atunci când lucrurile merg bine, ci în momentele tensionate, aşa cum se întâmplă mereu în viaţă. Când dai de greu atunci se văd valorile care te ghidează, atunci se vede prietenia, atunci se vede loialitatea. Aşadar, asteptăm această reactie fermă din partea concetăţenilor noştri.

Altfel vă lăsăm pe dumneavoastră, cititorii noştri să spuneţi ce conluzie putem trage…

Cele scrise mai sus reprezintă realitatea dură, tragică a acestor vremuri. Unii vor da buzna acuzându-ne de un xenofobism de cea mai joasă speţă. Ne pot eticheta în orice fel doresc, dar ştiţi foarte bine că adevărul nu poate fi etichetat, nu poate fi ascuns. Nu mai vrem să căutam noi scuze pentru concetăţenii noştri maghiari, de genul : „şi românii şi maghiarii o duc greu”, „problema zilei de mâine este cea mai importantă şi pentru unii şi pentru alţii”, „Harghita şi Covasna sunt cele mai sărace judeţe din România. Aşadar, e de înţeles să existe o radicalizare în discursul şovin şi xenofob al maghiarilor”, „dacă situaţia economică ar fi mai bună, nu ar mai fi aceste probleme”. Dacă aşa este, atunci haideţi ca împreună, romani şi maghiari, să clarificam un lucru : suntem fideli statului naţional, unitar România sau nu?

Dacă nu, cu siguranţă că un salariu mai mare nu va ajuta la înlăturarea acestei credinţe. Pentru a afla un răspuns, vă îndemnăm cu toată sinceritatea să vă adresaţi reprezentaţilor dumnevoastră politici, din partea UDMR-ului, care au fost la guvernare atâta timp. De ce EI NU AU FĂCUT nimic? Cereţi totodată reprezentanţilor dumnevoastră locali să înceteze orice acţiune împotriva simbolurilor naţionale ale acestei ţări. Apoi vă invităm să vă puneţi speranţele într-un partid care nu a mai fost la guvernare, care vrea binele întregii ţări şi care vă poate garanta păstrarea identităţii, ca parte integrantă a moştenirii culturale pe care noi toţi o putem lăsa generaţiilor viitoare, trăitoare în graniţele aceluiaşi stat unitar, naţional şi indivizibil, România.

Adauga un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>