01-aduceti-ne-copiii-inapoi

Am întâlnit zilele trecute o femeie extraordinară, doamna Liliana din Târgu Ocna. Mi-a scris pe Facebook arborând un pesimism rezervat față de candidatura și angajamentul meu de a schimba, ca viitor deputat, ceva în această țară. I-a propus să ne întâlnim. Încă de la telefon mi-a dezvăluit marea sa suferință – faptul că nepoatele dumneaei sunt plecate în Irlanda.

”Aduceți-ne copiii înapoi !” mi-a rămas întipărit în minte vocea tremurândă a doamnei Liliana.

Da, doamnă, va promit că împreună cu toți colegii mei din Partidul România Unită vom face tot posibilul să aducem înapoi acea parte inestimabilă și atât de neglijată de toate guvernele de până acum – copiii acestei națiuni plecați în toate colțurile lumii pentru un trai mai bun, dar care nu și-au uitat nicio clipă țara. Întrebați orice român plecat peste hotare și veți descoperi mai devreme sau mai târziu, sub un strat gros, uneori, de supărare și regrete, dorul de mamă, de bunici, de locurile copilăriei, de România.

Până acum acești români au fost priviți ca o statistică aducătoare de venituri la bugetul de stat. Ba 2,2 milioane, ba 3,4, ba chiar 5 milioane de români ar fi generat, în ultimii 10, ani mai multe investiții indirecte, prin banii trimiși acasă, decât toate investițile străine mult lăudate, așteptate și protejate de toate guvernele ultimilor 25 de ani. 52 de miliarde de euro, muncite, în suferință, departe de casă. Și din păcate, pentru statul român aceasta a fost valoarea și singura modalitate de referire la frații, parinții, copiii noștri plecați în largul lumii. Acești oameni reprezintă tot ce ar fi fost mai bun în societatea românească – de la doctori și ingineri până la constructori și buni meseriași. Au plecat de la un salariu mediu de mizerie în România, de 400 de euro, la un salariu tot de mizerie pentru nivelul din Italia, Franța, Germania, dar mult mai îndestulator decât ceeace oferea țara lor.

Iar dacă alăturăm acestei probleme dimensiunea dramei celor 350.000 de copii care au cel puțin un părinte plecat să lucreze în straăinătate, ne dăm seama că viitorul acestei țări este cu adevărat sumbru.

În acest context suferința doamnei Liliana făcea parte dintr-un firesc nefiresc al acestor vremuri.

”Aduceți-ne copiii înapoi !”

Da, doamnă, trebuie să îi aducem înapoi. Dar trebuie să asigurăm condiții normale ca acești oameni să creeze și să producă în România, pentru România. Trebuie să sprijinim formarea clasei de mijloc, a acelui mic capital autohton pe care se construiește orice economie sănătoasă. Nu marile corporații asigură sustenabilitatea economiei unui stat, ci micii manufacturieri, industriași, comercianți, constructori și antreprenori. La aceștia adăugăm profesorii, medicii și toți specialiștii care asigură acea osatură firească oricărei societăți bine închegate. Adică exact categoriile care au fost lovite din plin de nepăsarea clasei politice de până acum.

Din județul Bacău, conform rezultatelor finale ale recensământului populației și locuințelor din 2011, sunt plecați în străinătate, adică temporar absenți și pentru o peroadă îndelungată, fix 152044 de băcăuani. Majoritatea sunt în intervalul de vârstă 20-44 de ani.

Partidul România Unită dorește să schimbe această percepție existentă la nivelul factorului decident politic. Românii noștri trebuiesc să se întoarcă, iar noi, oamenii politici, trebuie să le asigurăm cadrul în care să genereze plus valoare.

Legislație coerentă – Birocrație minimă – Protecție economică – Taxe și impozite neîmpovărătoare

Adauga un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>