articol_15_copii-saraci-final640x400

Reformăm sistemul de învăţământ de 25 de ani ! Rezultatul : 50% rată de promovabilitate la BAC.

Toţi miniştrii care s-au perindat au pretins că au descoperit piatra filosofală a învăţământului românesc. Toţi s-au lansat în reforme, în cârpeli, în schimbări. Toţi au încercat să copieze modele din afară. Suntem şi acum, la un secol şi jumătate depărtare în plină era a formelor fără fond.

Dincolo însă de orice listă cu măsuri pentru aşezarea sistemului de învăţământ pe calea cea buna, trebuie să înţelegem un lucru esential: sistemul acesta nu este unul izolat, ci el comunică şi preia efectele, poate mai mult ca oricare, eşecurilor tuturor celorlalte compartimente ale societăţii româneşti.

Lucrul prost făcut acum se vede multiplicat exponenţial într-un singur loc – în viitor. În cazul acesta, copiii sunt viitorul nostru, al poporului român. Procesul de formare a copiilor este cel care ne dă masura carenţelor pe care societatea românească le are.

Aşadar, şi-a pus vreun om politic sau ministru întrebarea încotro trebuie directionat sistemul de învăţământ? Dacă da, care a fost analiza, care au fost ţintele stabilite? Care a fost viziunea ? Pentru că judecând pe baza efectelor, a rezultatelor, ţintele par să fi fost stabilite de niţte oameni miopi.

S-a gândit cineva că :

– sistemul economic este cel care asigură buna funcţionare a sistemului de învăţământ (fiiind motorul care asigură banii pentru toate celelalte sisteme din societate), dar în acelaşi timp este şi cel care beneficiază cel mai mult de ceea ce livreaza acesta din urmă ? Adică tineri cu o pregătire completă, cu un simţ identitar, de apartenenţă la poporul român, dar care să fie şi apţi pentru a face faţă cerinţelor pieţei de muncă, a noilor realităţi economice (atât prezente cât şi viitoare).

– societatea românească este cea pe care se altoieşte sistemul de înăţământ? Care sunt problemele familiei româneşti ? Este dramatic faptul că familiile se destramă din lipsa banilor sau se zbat într-o sărăcie îngrozitoare (vezi implicaţiile economice), din lipsa unor valori şi principii morale (vezi educaţia generaţiilor trecute, a libertăţilor deşănţate prezente care se repercutează asupra generaţiilor viitoare – unde se pozitionează Biserica în această ecuaţie ?), lipsa de sprijin din partea statului român pentru protejarea identităţii poporului român (vezi dezinteresul afişat românilor plecaţi în afara graniţelor ţării, a comunităţilor istorice din afară, a drepturilor exagerate şi nesimţit de mari acordate minorităţilor conlocuitoare), lipsa totală de interes în ceea ce priveşte natalitatea (cu implicaţii economice, sociale, în sistemul de sănătate, apărare…. adică peste tot). Aşadar, lipsa de interes pentru familia traditională. Aceste aspecte conduc la abandon şcolar, la un comportament deviant atât în şcoală cât şi în societate, la o lipsă de interes faţă de actul de învăţare. Să nu ne mire dacă vom concluziona peste ani că acestea au fost premisele eşecului nostru, ca popor.

– sistemul de sănătate este cel care asigură complemtaritate în ceea ce priveşte nivelul de sănătate atât al copiilor cât şi al parinţilor ?

– administraţia publică şi componenta politică joacă un rol esenţial ? Evident că administraţiilor locale trebuie să se implice în dotarea, echiparea, îngrijirea şcolilor; în sprijinirea familiilor cu probleme şi a profesorilor. În acelaşi timp statul trebuie să se asigure că politicile sale sunt aplicate peste tot. Aşadar, nu ne trebuie o descentralizare fără limite şi fără înţeles. Apoi, ce se întâmplă cu profesorii ? Cum sunt ei remuneraţi ? Actul de predare este unul de calitate ? Mulţi dintre cei care predau în şcoli sunt fie dascăli cu vocaţie, care ajung să facă acest lucru doar din pasiune (lipsiti de perspective, într-un sistem bezmetic – o adevărată bătaie de joc), fie oameni care nu au găsit nimic altceva de făcut şi se mulţumesc cu un salariu mizer (la fel de dramatic). Având în vedere importanţa covârşitoare a calităţii actului de predare statul trebuie să acorde atenţie deosebită profesorilor – salarizare pe bază de merit.

– noile tehnologii pot ajuta elevii în procesul de învăţăre? Pot fi oferite instrumente complementare – calculatoare, tablete, site-uri care sa ofere sprijin, sesiuni live de mediatatii prin intermediul internetului. Evident că unui copil căruia îi lipsesc hainele, încălţămintea, mâncarea, îi va veni greu să înteleagă cum vine treaba cu internetul (vezi din nou implicaţiile economimce, sociale, politice).

Nu trebuie să copiem modele de aiurea! Poate că sistemul din Suedia sau Finlanda nu se potriveşte realităţilor noastre. Evident că trebuie să vedem cum au rezolvat ceilalţi problemele similare, să analizăm  care sunt punctele forte şi minusurile deciziilor lor. Apoi trebuie să vedem care este aplicabilitatea acestora asupra sistemului nostru. Aşadar, dincolo de toate, trebuie să gândim noi înşine modul în care vrem să arate învăţământul românesc. La acest capitol toţi guvernanţii par să fi făcut parte din rândul celor care au picat examenele esenţiale la timpul lor.

Suntem Partidul România Unită. Şi nu uităm că elevii de astăzi sunt politicienii de mâine !

Adauga un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>